ianuarie 09, 2013

Planurile sunt simple presupuneri

     "Daca nu cumva esti vreun oracol, planificarile pe termen lung sunt pura fantezie. Pur si simplu sunt prea multi factori pe care nu-i poti controla: conditiile pietei, concurenta, clientii, economia etc.
     Conceperea unui plan iti ofera iluzia de control asupra unor lucruri pe care nu le poti controla de fapt.
      Hai sa le spunem planurilor pe nume: sunt simple presupuneri. Incepe sa-ti numesti planurile de afaceri presupuneri de afaceri, planurile financiare presupuneri financiare, etc. Acum poti sa nu-ti faci atatea griji in privinta lor.
     Atunci cand transformi presupunerile in planuri, patrunzi pe un teren minat. Planurile ii permit trecutului sa dicteze viitorul. Iti pun ochelari de cal. Planurile nu fac casa buna cu improvizatia. Si ai nevoie sa poti improviza. Ai nevoie sa profiti de sansele care apar. Uneori trebuie sa spui: Vom adopta o noua directie fiindca asta e solutia azi!
     Detii cele mai multe informatii in momentul in care faci ceva, nu inainte sa te apuci.
Asta nu inseamna ca nu este bine sa te gandesti si la viitor sau sa cugeti la cum ar trebui sa abordezi obstacolele viitoare. E un exercitiu care merita facut. Insa nu trebuie sa ai impresia ca e nevoie sa notezi totul sau ca acest aspect sa te obsedeze. Atunci cand concepi un plan de proportii, cel mai probabil nu il mai vei reciti. Planurile care au mai mult de cateva pagini ajung simple pagini in agenda ta.
     Renunta la presupuneri. Hotaraste ce vrei sa faci pana la sfarsitul saptamanii, nu pana la sfarsitul anului. Ia decizii chiar inainte sa faci ceva, nu cu mult timp inainte.
     Nu este nici o problema daca gasesti solutii din mers. Pur si simplu urca in masina si pleaca, poti cumpara o camasa si periuta de dinti dupa ce ajungi.
     Poate ca ti se pare infricosator sa lucrezi fara un plan. Insa a urma orbeste un plan care nu are nicio legatura cu realitatea e si mai infricosator."

Un comentariu:

  1. Exista un proverb care imi place mult: "Daca nu stii unde vrei sa mergi, orice drum te va duce undeva."
    Eu am un fix cu planificarea - nu poti intotdeauna sa sari in lac fara niciun fel de pregatire, bazindu-te doar pe instinctul de supravietuire ca sa ajungi la mal.
    Pe de alta parte, ce ar fi viata daca am cunoaste de la nastere exact ce urmeaza sa facem, cind si cum? Probabil ca am renunta sa mai traim!
    Dar intre cele doua alternative exista un continuum de variante, dintre care eu aleg calea unei planificari relaxate - adica alegerea constienta a unor aspecte ce necesita planificare, fara insa a exclude alegerile pur intuitive ale unor cursuri de actiune in anumite momente. Deci un ciclu continuu de cercetare a unor drumuri noi, urmate de obicei de niste eforturi planificate de a ajunge la nivelul de performanta dorit.
    Oricum, prea multa planificare este de-a dreptul insuportabila, iar lipsa planificarii este ruperea de realitate. Doar ca fiecare trebuie sa-si defineasca ce inseamna "prea mult" si "prea putin".

    RăspundețiȘtergere